Pls, please

 

Sal! Asl pls!

Btw Cmz?

K. DC?

 

 

 

 

Nu, nu mi-au fugit vocalele din tastatură, nu sunt începător în ale tastatului doar scot în evidenţă rutina unora, ca să nu zic foarte direct, că pe a mea. Fiecare dintre noi, dintre voi le-au folosit, doar pe ele- consoanele- măcar o dată în conversaţiile spumoase de pe internet. Dar de unde până unde această dominaţie a consoanelor în limbajul nostru? Ne ajută consoanele să comunicăm mai bine, ne facem noi mai bineînţeleşi dacă renunţăm la vocale sau e doar un moft, o lene care a pus stăpânire pe noi ?

Să luăm prin excludere. De economie de pix sau hârtie nu poate fi vorba, de mult nu le mai folosim ca purtător de mesaj, şi plus nici peste noapte nu ne-am transformat în ecologişti. Oare less e chiar more ? Sau doar secolul vitezei în care trăim a contaminat şi modul în care comunicăm?

Dar până ne hotărâm care este varianta corectă, gândul mă duce departe … la AMR. Care AMR ? La acele zile de « bărbăţie cultivată », şi anume la armată. Dacă ei urmăreau numărul zilelor până la liberare, noi ca studenţi în an final suntem cu gândul la zilele ce se scurg până la predarea lucrării de licenţă.

E ca un lant al slăbiciunilor : cu AMR ai prins gustul, cu mIRC– ul ai făcut antrenament şi cu messenger arăţi ce poţi. Să mă fac înţeles, este vorba de faptul că ne transformă în sclavii consoanelor, prescurtărilor, cuvintelor disecate. De multe ori mi s-a întâmplat ca în graba de a aşterne pe o coală de hârtie idei, am folosit ca sub identitatea lui k, vb în loc de vorbe, şi exemplele pot continua.

Dar cel mai hazlui sau poate nu, chiar deloc, este atunci când pe o foaie de examen apar astfel de fenomene, care, mai apoi în dorinţa de a scapa de ei, sunt transformaţi în « porcuşori » de cerneală.

Aşadar « consumaţi » cu moderaţie, si atenţie : pe perioadă mare pot apărea efecte secundare nedorite.

Păţitul ştie de ce.

AMR 2 zile – Teh. M- L