De câţiva ani buni, se vorbeşte intens de revoluţia digitală sau numerică, dar, începând cu noul an 2003, supremaţia absolută a aparaturii electronice digitale în faţă celei analogice va deveni realitate în viaţă cotidiană americană, tendinţa care va putea fi observată, treptat, şi în alte ţări ale lumii, ceea ce va produce o schimbare radicală în existenţa locuitorilor planetei. Într-adevăr, după cum relevă revista de specialitate WIRED, pentru primă oară în acest an, numărul aparatelor electronice digitale achiziţionate de americani va depăşi pe cel al aparaturii clasice.
Un sistem se numeşte digital atunci când pentru prelucrarea numerelor şi a simbolurilor nenumerice el foloseşte valori discrete, de exemplu câteva tensiuni electrice diferite pre-stabilite. Prelucrarea poate cuprinde înregistrarea, modificarea, transmiterea, stocarea sau afişarea acestora pe dispozitive corespunzătoare. Prin contrast, sistemele cu semnale analogice folosesc un spectru continuu de valori, plasate de obicei între două valori-limite. Tehnicile digitale sunt folosite în special în electronică şi la computere. Aici informaţia din lumea reală este convertita la formă numerică binară, aşa cum se întâmplă în domeniile de audio digital, fotografie digitală şi multe altele. De obicei, codificarea digitală este următoarea: un 0 când semnalul lipseşte, şi un 1 când semnalul e prezent.
Transmisiunile digitale, cu cod în impulsuri PCM (Pulse Code Modulation), au apărut din nevoia oamenilor de a folosi cât mai eficient banda de transmisie. Încă din 1954 în Statele Unite au funcţionat sisteme bazate pe acest principiu, care aveau capacitatea de a multiplexa pe acelaşi suport de Cupru, 24 de canale telefonice.
Ultimii ani sunt dominaţi de trecerea de la transmiterea comună la cea pe cale digitală, permiţănd lansarea unor noi programe. Acest fapt a dus la crearea serviciilor de tipul “plăteşte că să vezi”, unde privitorul plăteşte o anume taxă pentru fiecare eveniment în parte (filme, evenimente sportive, concerte).
Televiziunea prin satelit a demonstrat existenţa unei cereri pentru canale numeroase şi diferite, dar nu este încă sigur cât de puternică este această cerere şi dacă se va instala pe toate pieţele. În Marea Britanie, de exemplu, numai o cincime din familii folosesc televiziunea în general, dar numărul lor este în creştere, deşi înceată. Pe de altă parte, cei care le folosesc dedică 35% ,din timpul lor, vizionarii diferitelor programe.
Dezvoltatrea televiziunii prin satelit a fost posibilă datorită tehnicii avansate din domeniul sateliţilor, a recepţiei datelor transmise prin sateliţi dorinţei crescande a guvernelor să controleze telecomunicaţia şi transmisiunile prin satelit.
Industria s-a dezvoltat mai întâi în Statele Unite ale Americii, în jurul anilor
1970-1980, sub formă sistemelor de televiziune prin cablu. Ea a fost susţinută de cererea telespectatorilor de a vedea imagini mai calitative decât cele oferite de furnizorii terestrii.
Mulţi observatori din afara Statelor Unite critică proastă calitate a programelor prin satelit, fie datorită inferiorităţii ori vechimii acestora, fie datorită faptului că sunt importate din S.U.A.
În anul 1851, astronomii de la Universitatea Wisconsin U.S.A , au descoperit cea mai mare stea cunoscută până atunci “ R.136.a ”, care este de 100 de ori mai strălucitoare decât Soarele şi de 2500 de ori mai mare .
În anul 1986, întoarcerea cometei “ Halley “ este fotografiată de 55 probe spaţiale inclusiv de probă Europeana “ Giotto “ care o înregistrează la poveştile despre cometă pe 14 martie 1986 .
În Marea Britanie, sistemul DTH a fost inugurat la numai câţiva ani după cablu şi a reuşit să fie conurenta reală în scurt timp. Până la sfârşitul anului 1995 existau deja 3,6 milioane de familii care beneficiau de serviciile companiei lui Rupert Murdoch, British Sky Broadcastng (BskyB) şi se estima prezenţa a numai 1,3 milioane de familii ce beneficiau de sistemul prin cablu .
În Germania, cea mai avansată ţară din lume în acest domeniu, existau 15,8 milioane de familii cu cablu şi mai mult de 6,5 milioane de familii care receptionau semnalele transmise prin satelit .
Piata Britanică a televiziunii prin cablu şi prin satelit erau dominate de companii ca BskyB , distribuitorii americani de programe şi servicii telefonice din S.U.A. Murdoch şi distribuitorii de programe americani au avut de asemenea un rol foarte important în dezvoltarea comunicaţiilor prin satelit în Asia, în căutarea unei noi pieţe.
Murdoch a lansat compania STAR TV din Hong Kong, acoperind o mare prte din suprafaţa Asiei, dar ţintind în particular spre pieţele de desfacere colosale din China şi India. Alte pieţe-cheie sunt ţări ca Japonia, Thailanda, Malayesia şi Indonesia. În sud, Australia îşi lansează şi sisteme prin cablu, iar Noua Zeelandă construieşte noi astfel de sisteme pentru a suplimenta transmiterea terestră. Distribuitorii vestici de programe au lucrat la rândul lor cu partenerii locali pentru dezvoltarea acestei industrii.
Motivul extinderii transmisiilor prin satelit au fost canale devotate filmelor şi sportului, care încasează lunar sume mari. Alte canale, specializate pe divertisment, ştiri, şi o mare varietate de alte teme, au tendinţa de a forma pachete de programe de bază, pentru care se plăteşte o taxă derizorie.
DBV-T este sistemul de transmisie digitală terestră specificat în standardul DVB şi oferă soluţia ideală pentru transmisie direct către telespectatori. Reorganizarea spectrului radio, care este o sursă limitată poate fi făcută într-un mod optim folosind benzi de transmisie mai înguste decât în sistemele analogice clasice. De asemenea atât transmisa prin satelit cât şi prin cablu folosesc tehnologii de transmisie digitală economisind lăţime de bandă şi păstrând calitatea semnalului video prin utilizarea codării MPEG. Dar, televiziunea digitală terestră folosind modulaţie OFDM oferă o acoperire excelentă atât a zonelor urbane cât şi rurale atât cu programe naţionale cât şi cu programe regionale aplicabile pentru arii geografice specifice. Utilizarea tehnologiei digitale terestre implică încetarea transmisiilor analogice convenţionale, ceea ce înseamnă substituirea vechilor servicii într-o perioadă de 5 până la 10 ani, perioadă în care transmisiile digitale şi analogice vor continua simultan.
Sistemul DVB-T poate fi construit pe structura existentă de distribuţie. Este foarte important realizarea unui plan al frecvenţelor pentru o acoperire optimă atât în reţele SFN sau MFN. Aceasta depinde de condiţiile geografice cât şi de creşterea interesului pentru programe naţionale şi regionale.
Bibliografie:
Titu I. Bajenescu – Comunicaţii prin satelit , Editura Matrixrom
Revista Arborele lumii, secţiunea Ştiinţă şi tehnologie
Wikipedia – http://ro.wikipedia.org
Electronica azi – http://www.electronica-azi.ro
Calliope's Weblog 